Depresie de decembrie

Si a venit si 1 Decembrie….  Anul asta nu sunt in patriotism mood. Nici macar in Christmas mood. Sunt „speriata” de toate reclamele ce anunta venirea lui Mos Craciun, de beculetele insirate pe stalpii, cladirile si pomii orasului. De falsa bucurie ca vine decembrie, luna cadourilor. Daca as putea sa-mi pun o dorinta de Craciun, mi-as dori sa iau avionul si sa fug intr-o tara alba, fara familie, fara cunoscuti, fara persoane iubite. Sa fiu doar eu cu mine si acel sentiment straniu ce-l am pe un peron, intre doua trenuri.

Dar asa, nu-mi ramane decat sa inchid ochii si sa ma prefac. Sa ma prefac ca nu a mai trecut un an in care n-am fost in stare sa schimb nimic.


read more

Astazi am fost sa donez sange. Din cand in cand fac acest lucru deoarece sunt constienta de nevoia acuta de sange in spitale. Din fericire, am o grupa buna si un organism puternic, asa ca nu am niciun fel de problema in a merge la Centrul de Transfuzii Timisoara.

Din pacate, trebuie sa fii foarte rabdator si sa treci cu vederea multele ore pe care le petreci acolo pana sa-ti vina randul.

Astazi, o asistenta a facut o criza de isterie pe fond de oboseala, lipsa de personal si bani putini pe care-i primeste ca angajat. Noroc ca sunt destui oamnei care nu vin din altruism, ci din motive materiale, pentru acele cateva bonuri si facilitati la transportul in comun.

Sincer, esti fascinat de oamenii care se perinda pe acolo, majoritatea cu aspect de homeless,  cu sclipiri de disperare si foame in ochi.

Oricum, sfatul meu este sa treceti peste aceste aspecte negative si daca aveti curaj si sunteti sanatosi, mergeti sa donati si voi. Sunt oameni care depind de asta.


read more

Cafeaua din biblioteca

Astazi am fost invitata de un prieten la o cafea intr-un loc foarte frumos. Este vorba despre o cafenea recent deschisa, amenajata cu mult bun gust. Situata peste drum de Clinicile Noi, m-a cucerit datorita rafturilor pline de carti, a meselor si a scaunelor comode,  a muzicii chill din surdina.

Si ar mai fi cateva detalii care m-au incantat: podelele de lemn, lumina de interior, geamurile largi. Si cafeaua buna.

Daca sunteti curiosi, va invit sa mergeti la Sevastia’s Book.


read more

Moartea Seniorului

Sa nu uitam ca in 11 noiembrie 1995 a murit Corneliu Coposu. Anul acesta s-au implinit 15 ani de la moartea sa. Aveam 16 ani cand a murit si tot atunci am constientizat pentru prima data ce a insemnat cu adevarat comunismul si tragediile care s-au intamplat atunci.

Imi aduc aminte ca am luat un 10 cu felicitari de la profu’ de istoire datorita unui eseu despre viata si personalitatea Seniorului. Eram atat de impresionata, incat am fost hotarata un timp sa dau admitere la Facultatea de istorie.

Anul acesta mi-a adus aminte de acest eveniment Liviu Mihaiu, la Guerrilla. Pacat.

in poza: inchisoarea de la Sighet


read more

Suflet de copil

Astazi o fetita mica mica mi-a oferit o frunza. In schimb, eu i-am daruit un ursulet. Pentru o clipa inocenta ei m-a facut sa scot limba. M-a dojenit. Am plecat ochii si mi-am cerut iertare.


read more

E narav ori ba?

Cu totii avem vicii. Pasiuni. Dependente. Slabiciuni. Naravuri.

Lucruri fara de care nu putem functiona. Sentimente fara care nu putem trai. Obiceiuri proaste. Obiceiuri bune. Toate astea amestecate, puse la un loc. Unele ciudate.  Altele firesti, normale, comune tuturor muritorilor.

Eu, de exemplu, daca nu-mi satisfac „naravul” de a merge o data la cateva luni cu trenul, intru intr-o stare ciudata de agitatie si depresie. De obicei, acest narav este asociat cu dorinta de a merge acasa.

Asa ca, indiferent de vreme, conditii materiale, profesionale, etc. etc, e musai ca eu, din cand in cand, sa ma urc in tren si sa indeplinesc tot ritualul drumului care ma duce spre casa. Incep prin a intra intr-o stare de agitatie, vorbesc mult, neatent si repede.  Ajunsa in tren, cu castile in urechi, imi place sa privesc lumea, sa ma uit pe geam si sa citesc. Daca s-ar putea, toate in acelasi timp.

Cum in drumul meu spre casa stationez in Bucuresti pentru cateva ore ( sau zile, depinde de interese), obisnuiesc sa beau o cafea buna buna in Gara de Nord si sa ma plimb printre oamenii care pleaca in diferite directii necunoscute mie. E un sentiment ciudat si placut in acelasi timp sa participi la forfota unei lumi straine. ( de obicei in Gara de Nord ajung noaptea, cand misterul e in toi).

V-ati prins, da? A venit vremea sa iau o doza puternica de calatorit. Si maine asta voi face…

Dar voi, dragilor, ce pasiuni ciudate aveti? Sa nu va fie rusine sa mi le impartasiti.


read more