E narav ori ba?

Cu totii avem vicii. Pasiuni. Dependente. Slabiciuni. Naravuri.

Lucruri fara de care nu putem functiona. Sentimente fara care nu putem trai. Obiceiuri proaste. Obiceiuri bune. Toate astea amestecate, puse la un loc. Unele ciudate.  Altele firesti, normale, comune tuturor muritorilor.

Eu, de exemplu, daca nu-mi satisfac „naravul” de a merge o data la cateva luni cu trenul, intru intr-o stare ciudata de agitatie si depresie. De obicei, acest narav este asociat cu dorinta de a merge acasa.

Asa ca, indiferent de vreme, conditii materiale, profesionale, etc. etc, e musai ca eu, din cand in cand, sa ma urc in tren si sa indeplinesc tot ritualul drumului care ma duce spre casa. Incep prin a intra intr-o stare de agitatie, vorbesc mult, neatent si repede.  Ajunsa in tren, cu castile in urechi, imi place sa privesc lumea, sa ma uit pe geam si sa citesc. Daca s-ar putea, toate in acelasi timp.

Cum in drumul meu spre casa stationez in Bucuresti pentru cateva ore ( sau zile, depinde de interese), obisnuiesc sa beau o cafea buna buna in Gara de Nord si sa ma plimb printre oamenii care pleaca in diferite directii necunoscute mie. E un sentiment ciudat si placut in acelasi timp sa participi la forfota unei lumi straine. ( de obicei in Gara de Nord ajung noaptea, cand misterul e in toi).

V-ati prins, da? A venit vremea sa iau o doza puternica de calatorit. Si maine asta voi face…

Dar voi, dragilor, ce pasiuni ciudate aveti? Sa nu va fie rusine sa mi le impartasiti.


read more

Astazi am rasfoit niste poze de care am uitat. Poze facute asta-vara in zona Maramuresului. Si mi s-a facut dor de vara. Si dor de ai mei.  A fost o excursie numai a mea si a lor. Copilul cu parintii.

Fotografia este realizata undeva intre Sighetu Marmatiei si Ieud. Ne intorceam de la Sighet, ravasiti dupa ce am vizitat Memorialul.

 Acolo ne-a prins o furtuna strasnica. Cerul atat de intunecat era in contrast cu biserica uimitor de alba.

Minunate locuri de vizitat.


read more

Am aflat azi dimineata ca inca un turist s-a pierdut pe Valea Jepilor in Bucegi. Nu e fain. Dar nu e fain deloc. Asta vara am avut parte de un episod horror in Bucegi. Ne-a prins o furtuna pe traseu, de la Crucea Eroilor spre Vf. Omu. Am scapat cu bine ( fara ajutorul Salvamontului ).

Am ajuns intr-un final la Padina unde am dat peste o petrecere a celor de la Salvamont. Printre multe  povesti cu ursi, furtuni si alte pericole la care te „imbie” muntele daca n-ai destula minte in cap si nu esti pregatit corespunzator, am aflat un lucru foarte trist.

Interventia unui slavamontist este platita cu 7 ron. Da, am scris bine, 7 lei interventia.
Nu pot sa am decat toata admiratia pentru genul asta de oameni care sunt dedicati muntelui. Si turistilor prosti.

* sursa: stiri antena


read more

Stiati ca la Palatul Schonbrunn din Viena sunt apartamente unde poti sa locuiesti? Si nu ma refer la apartamentele regale.  Bine, ideea e ca sunt oameni care asteapta ani intregi sa-si inchirieze o locuinta acolo. Si chiria poate ajunge pana la 3000 de euro pe luna.

Uffff… dar un mic exercitiu de imaginatie pot sa fac, nu? Cum ar fi sa cobor din bloc direct in parc, sa merg agale prin gradina de portocali si cand am chef de conversatie sa-i fac o vizita leului la zoo?

Ar fi minunat…

* sursa stiri antena 1


read more

Visez la cat de frumos trebuie sa arate acum, in lumina toamnei, una dintre cele mai vechi podgorii ale Boemiei.

Este vorba despre Svatovaclav Vinice care apare in toata splendoarea dupa ce termini de urcat numeroasele trepte ce duc spre Castel.  Si tot de acolo ti se ofera la picioare orasul-jucarie.

Merita vizitata Praga si toamna. De fapt, cand nu?


read more

Stiati ca in Praga exista un loc, situat pe Mala Strana, dedicat lui John Lennon? Este vorba despre un zid cu graffiti pe care scrie Give Peace A Chance, versuri din cantecele Beatles-lor si tot flelul de astfel de inscriptii si desene.

In anul 1980 cand a fost impuscat Lennon tinerii din Praga au hotarat sa faca din acest zid obisnuit un adevarat altar inchinat memoriei lui John.  Mai mult decat atat, pana la caderea comunismului (tot in 1989)  acest zid a reprezentat atitudinea de revolta a tinerilor fata de regimul care era la putere.

Frumoasa poveste… va sfatuiesc sa-l vizitati cand ajungeti pe acolo. Eu am facut-o si nu mi-a parut rau.


read more