La teatru

E duminica, e teatru. Aseara, impreuna cu o prietena, am primit 2 bilete  la teatru. Multumim, Richard.

Asa ca astazi, de la ora 18.00, la Sala Mare a Teatrului National Timisoara merg sa vad Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică, un spectacol regizat de Radu Afrim.

O dupa-amiaza de duminica placuta va doresc!



read more

E narav ori ba?

Cu totii avem vicii. Pasiuni. Dependente. Slabiciuni. Naravuri.

Lucruri fara de care nu putem functiona. Sentimente fara care nu putem trai. Obiceiuri proaste. Obiceiuri bune. Toate astea amestecate, puse la un loc. Unele ciudate.  Altele firesti, normale, comune tuturor muritorilor.

Eu, de exemplu, daca nu-mi satisfac „naravul” de a merge o data la cateva luni cu trenul, intru intr-o stare ciudata de agitatie si depresie. De obicei, acest narav este asociat cu dorinta de a merge acasa.

Asa ca, indiferent de vreme, conditii materiale, profesionale, etc. etc, e musai ca eu, din cand in cand, sa ma urc in tren si sa indeplinesc tot ritualul drumului care ma duce spre casa. Incep prin a intra intr-o stare de agitatie, vorbesc mult, neatent si repede.  Ajunsa in tren, cu castile in urechi, imi place sa privesc lumea, sa ma uit pe geam si sa citesc. Daca s-ar putea, toate in acelasi timp.

Cum in drumul meu spre casa stationez in Bucuresti pentru cateva ore ( sau zile, depinde de interese), obisnuiesc sa beau o cafea buna buna in Gara de Nord si sa ma plimb printre oamenii care pleaca in diferite directii necunoscute mie. E un sentiment ciudat si placut in acelasi timp sa participi la forfota unei lumi straine. ( de obicei in Gara de Nord ajung noaptea, cand misterul e in toi).

V-ati prins, da? A venit vremea sa iau o doza puternica de calatorit. Si maine asta voi face…

Dar voi, dragilor, ce pasiuni ciudate aveti? Sa nu va fie rusine sa mi le impartasiti.


read more

Doua dintr-o lovitura

Ieri a fost o dupa-amiaza frumoasa de toamna. Dupa-amiaza pe care am petrecut-o, spre sfarsitul ei, in sala de cinema. 5 ore de film in sala neincalzita a Cinematografului Studio din Timisoara. A fost o ambitie, ambele filme ruland pentru ultima data.

Primul, Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, mi-a pus vointa si rabdarea la grea incercare. Dar am rezistat, zic eu, eroic, cu 2 pauze de tigara si iesit mai repede la final. Dureaza mult si nu i-am gasit capul si coada. Norocul meu ca am trait un pic in acea perioada ca sa pun cap la cap evenimentele.  Dar ma gandesc ca e voit facut asa, nu ma mai plang.

Al doilea film, Marti, dupa Craciun a fost dureros. Foarte bine jucat, cu imagini si momente familiare si familiale, ce sa zic, meditatia de dupa creeaza cosmaruri.

Una dintre cele mai profunde scene mi s-a parut cea in care sotul ii aprinde tigara sotiei, dupa episodul in care si-a marturisit iubirea pentru amanta si reactia sotiei. O scena incarcata de duiosie, resemnare si neputinta.

Cei din sala au hohotit, nu ma intrebati de ce.


read more

Aglomerare de weekend-uri

Mi-a zis aseara o prietena ca zilele astea a fost bombardata pe telefon cu mesaje in care era informata ca luna octombrie a avut 5 weekend-uri. Si cica acest lucru se intampla doar o data la nu stiu cati ani. 823 mai exact.

Dar mesajul nu era cu scop de informare. Era genul ala de mesaj in care esti amenintat ca daca nu trimiti mai departe la nu stiu cate persoane, va fi rau de tine. Dar si daca trimiti… vai, vai, toate visele ti se vor indeplini. Vorba unui alt prieten, la astfel de mesaje  iti vine sa-i bagi pe destinatari unde stii tu mai bine.

Trecand peste acest aspect, ma gandeam ca daca tot au fost atatea zile de vineri, sambata si duminica, sa incerc sa-mi amintesc cum mi le-am petrecut. Pai: intr-una din zilele de vineri mi s-a nascut nepotul. Intr-o sambata am fost la Grimus. Intr-o duminica la Romanesti. Intr-o sambata la teatru. In doua duminici tot la teatru. In ultima sambata voi merge la Travka. Restul cred ca le-am dormit, ca nu-mi mai aduc aminte. :)

Voi, va mai aduceti aminte cum vi le-ati petrecut?


read more

Mi s-a intamplat de dimineata o chestie hazlie. Mintea mi-a jucat o festa. Stiam exact ca sambata spre duminica trecem la ora de iarna. Povestea ca ora 4 devine ora 3, ca vom lenevi mai mult inainte de a ne pregati de servicu sau alte activitati, etc., etc.

Buun… m-am trezit si m-am uitat prima data la ceasul de pe telefon. Arata 7. Mi-am zis: acum ar fi trebuit sa fie 8, fain. Ceasul de la telefon se schimba singur, nu e nevoie sa-l pun eu. Am deschis laptopul, aceasi ora 7. Imi iau ceasul de mana sa-l dau si pe el cu o ora in urma. De aici incepe distractia. Arata tot ora 7. Mai sa fie… eram sigura ca nu i-am umblat la rotite. Am fost convinsa pentru vreo ora ca mi se intampla chestii voodoo. Pana am realizat, intr-un final, ca de fapt in noaptea asta se va schimba ora.

Mentionez ca am dormit bine, nu am fost sub influenta unor substante interzise, stiam exact in ce zi sunt si cand urmeaza sa se schimbe ora.

Oare aceasta intamplare face parte din categoria bagat laptele in dulap? Sau pus pe foc cutia cu cafea in loc de ibric? Ar trebui sa-mi fac griji?

in poza: turnul Primariei cu Ceasul astronomic, Praga


read more

Sambata seara in Timisoara canta Travka. Le ascult muzica de prin 2006 si tot de atunci, de fiecare data cand reusesc, merg la concertele lor.

Baietii sunt din Focsani si au dat ceva emotii celor indragostiti de muzica pe care o canta. De cand au aparut, prin 2002, au lansat doua albume (pe care le-am cumparat), s-au despartit , s-au impacat… de-ale trupelor. Acum lanseaza un nou single, Fetele-n luna, probabil vor scoate si un album. Mai tarziu, sper ca nu se despart pana atunci. :)

Eu ii astept fiindca mi-s tare dragi. Si merg sa-i vad sambata in Setup de la ora 22.00.

in poza:  George Gadei, Travka, Bunker, 2008


read more