read more

Ieri a fost o duminica frumoasa. Am fost la Romanesti, am urcat pe drumul lung, totul era colorat si aerul mirosea a frunze galbene si a pamant reavan. (si a mici, of course, in Poiana). Am ascultat o parte din concert. A fost lume, muuulta lume. In pestera, inainte de a incepe concertul simfonic, am fost delectati cu o muzica sublima produsa de un grup de tineri care spargeau seminte.

La intoarcere ne-am oprit intr-o poiana frumoasa, unde baietii si-au incercat minunata arma recent achizitionata si anume un arc. Frumos arc, atata timp cat noi, fetele, nu am fost tinta preferata. ( am tras si eu o singura data, nu cred ca mi-a placut foarte mult asa ca am ales sa-mi fac siesta intinsa pe pajiste, in zgomot de fornait de cai).

La intoarcere, am urmat traditia si am oprit la manastirea Izvorul lui Miron. Si la Ana Lugojana unde am „porcit” niste clatite. (nu, nu vorbesc urat, e doar o expresie auzita in Poiana si se refera la micii grasi cu care majoritatea oamenilor aflati acolo s-au imbuibat).

Pe scurt, a fost o duminica linistita si plictisitoare la modul fain.


read more

Ganduri, ganduri

Sa fie vina toamnei ca uneori caziĀ  intr-o stare desueta de melancolie? Sau vina oamenilor care vin si pleaca din viata ta, la fel ca anotimpurile intr-un an? Sau vina ta ca uneori nu stii sa-ti gestionezi viata si te trezesti ca s-au adunat o gramada de restante la capitolul rasete sincere?

Pe voi in ce momente va coplesesc astfel de stari?

Bjork, Barchelorette


read more

O melodie frumoasa pe care am descoperit-o recent. Merge cu dupa-amiaza asta de duminica… E vorba despre Bootht and The Bad Angels cu melodia Dance of The Bad Angels.

Doar ascultati…


read more

Cum am mai zis, dorm cu radioul deschis. Azi noapte m-am trezit, in jur de 2, agitata. Canta Green, green grass of home. Melodia mi-a influentat probabil visele. Adica mai mult ca sigur fiindca am mai patit-o si cu altele. Drept urmare, cum s-a luminat mai bine de ziua, am inceput sa-mi sun familionul.

Terapie curata.


read more

Dupa multe ezitari, mi-am calcat pe inima si am facut-o. Stiam cate ceva din povestile unora. Ma refer ca eram oarecum pregatita la ce sa ma astept. Asa ca astazi am coborat familiarele scari de piatra si am ajuns sub pod. Pod 16…

Jazz Pod 16… De cum am coborat scarile m-a intampinat un miros greu, de pisat si cacat la un loc. Gretos. M-am apropiat de usile de sticla. In spatele lor candva trona un pian . Si cand se canta, era locul trupelor.

Ei bine, acum erau aliniate niste saltele murdare pe care se odihneau vreo trei oameni ai strazii. Dormeau. Nici macar nu i-am deranjat cu blitul camerei foto. Pereti jupuiti, in mijloc morman de gunoaie.Trist.

Sa va mai zic de nostalgiile care m-au napadit? Cand am venit in Timisoara, a fost printre primele locuri unde am fost la un concert. Acolo mi-am baut multele cafele in pauzele de lucru. Acolo am fost la o gramada de cantari. Ce sa mai zic… era un loc fain.

Hai, ca alunec in patetism…


read more